c_500_350_16777215_00_images_poze_comuna1.jpgAşezare geografică
Aşezată în sud-estul Piemontului Cotmeana, pe cursul superior al rîului Teleorman, într-o zonă deluroasă,  comuna Moşoaia este înconjurată de păduri şi livezi de pomi fructiferi. La est, comuna are hotar cu municipiul Piteşti, la nord cu localitatea Băbana, la vest cu Poiana Lacului, iar la sud cu Albota. Localitatea cuprinde următoarele sate: Moşoaia, Ţârdeşti, Lăzăreşti (în componenţa căruia intră şi cătunul Lunga) Bătrâni (fostul sat Belei), Ciocănăi, Dealul Viilor, Hinţeşti şi Smeura.

Relieful
Relieful comunei Moşoaia este format din dealuri cu înălţimi mici, altitudinea maximă fiind de 434 de metri pe Drumul Morii, cu coame largi de aproximativ 1,8 km, care se reduc spre sud  la circa 140 de metri; în partea de nord , ramificaţia este neuniformă şi foarte variată. Dealurile au  direcţii în general nord – sud, dar şi curbe nord – est; nord – vest şi în unele cazuri est – vest şi invers.                                                                                                                                                                                                                                                 

Hidrogeologia
Straturile groase de pietrişuri şi nisipuri, cu o dispunere monoclinală, permit infiltrarea apelor şi deplasarea lor pe direcţia nord – sud . Pânzele de apă se găsesc la adâncimi diferite,  în funcţie de prezenţa stratului impermeabil. Apa este localizată şi sub formă de lentile, ceea ce explică adâncimile diferite la care se găseşte ( de la 5-6 metri până la 30-40 metri) . Prezenţa în general, a apelor la adâncimi mari face ca alimentarea subterană să fie în cea mai mare parte inexistentă, iar pârâurile să aibă caracter intermitent .
Platforma Cotmeana, zonă în care este încadrată comuna Moşoaia, este cunoscută ca fiind una dintre cele mai secetoase din ţară şi cu un substrat geologic greu, localitatea fiind aşezată în partea colinară a dealurilor, pe forme de teren variate, cu înălţimi mici şi cu văi generate de eroziunile apelor pluviale.

Hidrografie
Văile din localitate  au un regim de curgere temporară, legat doar de perioadele de precipitaţii, întrucât alimentarea cu apă nu există, cu excepţia izvorului de la Smeura . Regimul termic al apei depinde de volumul de apă şi de factorii climatici care determină variaţia în timp şi spaţiu. Temperatura medie anuală a apelor din zonă este între 9 şi 12 grade Celsius. În timpul iernii, când temperaturile sunt scăzute, pârâurile din localitate care au un debit mic îngheaţă . 
Teritoriul localităţii se caracterizează printr-o reţea hidrografică destul de deasă, văile principale având orientarea menţionată mai sus de la nord spre  sud. Apele curgătoare cele mai importante sunt Teleormanul şi Smeura, numită de localnici Teleormănel .

6. Solurile  
    Solurile de pe teritoriul comunei Moşoaia sunt argiloase, de culoare deschisă, un factor determinant în acest sens fiind apele din ploi cere le spală. Procesul de formare a acestor soluri se caracterizează printr-o slabă înmagazinare de humus, în special pe dealuri şi prin soluri nisipoase pe văile localităţii. Solurile sunt argiloiluviale, în diferite grade de podzolire, dar de regulă sunt luvisoluri albice . Spălarea este uneori foarte intensă, încât o parte din argilă este „ desfăcută ” în părţile ei componente . Pulberea albicioasă eliberată se depune în orizontul A, dându-i o culoare cenuşie de unde-i vine şi numele. Podzolul secundar are un orizont A, cu multă pulbere de aproximativ 30 – 40 cm, de culoare cenuşiu – albicioasă. Orizontul B este foarte compact şi are o grosime de 200 cm . Orizontul C, de cele mai multe ori, lipseşte. Podzolul este un sol sărac în humus şi materii nutritive, este acid, foarte spălat şi aproape lipsit de structură. Plantele de pe podzol sunt afectate de secetă. Văile comunei sunt fertile, deoarece aici solul este nisipos, datorită aluviunilor şi uşor permeabil.

Clima
Aşezată în imediata vecinătate a paralelei 45˚, Moşoaia are o climă temperat- continentală. Folosind datele statistice începând cu cele din anul 1896, se ajunge la concluzia că temperatura medie a aerului este de 9,8˚ C - 10˚ C. Temperatura medie a aerului în ianuarie este de – 2,4˚ C, iar temperatura medie a aerului în luna iulie de 20,8˚ C. Până în anii precedenţi, temperatura maximă medie anuală din ultima sută de ani a fost de 26,3˚ C în luna iulie 1928, iar cea mai mică medie lunară a fost de - 9,1˚ C în ianuarie 1942 .

Flora
Localitatea Moşoaia îşi leagă trecutul şi prezentul de pădure.  În trecut, teritoriul localităţii era bogat împădurit. Astăzi, în partea de nord, localitatea este umbrită de pădurea Trivale. De asemenea, pe teritoriul comunei, se găsesc atât păduri seculare, cât şi păduri mai tinere. De pădure şi de modul de convieţuire pe care o imprimă aceasta, au fost strânşi localnicii, pădurea i-a ocrotit în perioade istorice dificile, le-a cedat teren pentru mărirea teritoriului comunităţii, le-a furnizat lemn pentru construirea de locuinţe, anexe gospodăreşti, mobilier, foc.
Multe dintre denumirile locurilor din Moşoaia sunt legate de numele pădurii: „Teleorman”( termen cuman sau peceneg ) înseamnă pădure nebună, „Lunga” – provine din loga, care înseamnă pădure, „Lăzăreşti” derivat din laz – loc defrişat, „Curături” – loc defrişat prin ardere, „Zăpodie” – loc defrişat prin tăiere; alte toponime, „La Tufani”, „La Poieniţă”.    
Din punct de vedere botanic sunt predominanţi următorii arbori: salcâm, stejar , fag , carpen, plop, paltin, jugastru, ulm, arţar, tei, mesteacăn, cireşul amar, părul pădureţ, mărul pădureţ, salcia,  arinul acesta din urmă crecând în special, pe firul văilor. Majoritatea pădurilor din localitate provin din lăstari; de exemplu, salcâmii sunt crescuţi din sămânţa şi lăstarii naturali sau din puieţii la plantarea cărora au participat locuitorii comunei.

Fauna
Fauna este variată şi se află îndeplină concordanţă cu condiţiile oferite de mediu. Arealul forestier bogat este populat cu diverse animale, dintre care amintim: căprioara, vulpea, iepurele, ariciul, cârtiţa, veveriţa, viezurele, dihorul, şoarecii de câmp, şobolanul iar, în trecut lupul.
Păsările din zonă sunt: mierla, vrabia, piţigoiul, gaiţa, coţofana, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, cioara, pupăza, rândunica, uliul, stăncuţa, codobatura, potârnichea, graurul, găinuşa sălbatică, fazanul, prepeliţa, corbul, presura, pitulicea, ciocârlanul. Dintre reptile enumerăm: şopârla, ‚şarpele, salamandra  iar dintre batracieni, broaştele. Pe Teleorman, există un peşte numit de localnici  nisipar. Insectele din zonă sunt: lăcusta, greierele, furnica, cosaşul, cărăbuşul, buburuza ( gărgăriţa ), viespea, tăunul, urechelniţa licuriciul.De asemenea, se mai găsesc: omizi, omida păroasă şi omida verde a stejarului.

Bogăţii ale solului
Principalele bogăţii din solul comunei Moşoaia sunt petrolul şi gazele naturale. Acestea se găsesc în zăcământ la o adâncime de 800 – 900 de metri, cantonate în nisipuri mărnoase. La aproximativ 52 de metri, prin forările efectuate a fost descoperit un strat de sare , acesta fiind grăunţoasă şi cu impurităţi de marnă. Calitatea inferioară şi adâncimea la care se găseşte au făcut ca aceasta să nu fie exploatată. În ansamblul său,structura petroliferă are o alură generală sud – est nord – vest compartimentată în mai multe blocuri, datorită mai multor falii care „taie” zăcământul de petrol pe direcţia nord – sud. Acestea au un rol important în păstrarea zăcămintelor, unele din ele fiind etanşe ( cele de la extremităţile structurii ), ţinând în loc acumulările de petrol, neexistând posibilitatea de a-i permite să se deplaseze în alte straturi.